December 27, 2010 | In: literatura-vura, me, myself and nothing else
Biblioteca de acasa
La fiecare mutare, ma trezeam cu o gramada de carti ce nu parea sa-si faca loc prea usor in noua casa. Intotdeauna trebuia sa fac o selectie, sa ma uit ce sa trimit acasa la Craiova si ce iau cu mine in noul loc unde ma mutam in Bucuresti.
De obicei trimiteam ce citisem, dar si ce era cumva “outdated” pentru mine si nu ma reprezenta in momentul ala. Daca trecusem de perioada respectiva, in saci cu ele, daca nu, le caram cu greu si le inghesuim noi cumva.
In biblioteca de la Craiova gasesc multe, cam toate, din etapele lecturilor mele. De la Cioran (oh, good clasa a sasea!), Nietzsche pana la Eliade, Culianu, de la Ionel Teodoreanu pana la Titu Maiorescu, de la mitologie pana la fenomenologie, de la Dostoievski pana la Solomon Marcus, de la studii ale imaginarului pana la istoria comunismului.
Pe unele nici nu mai stiu cand le-am citit, dar hartiutele din ele sugereaza ca totusi am facut-o. In cazul altora, imi amintesc exact contextul de lectura, senzatiile si gandurile cu care am ramas. Cu unele mi-e cam rusine ca le-am dat credit pe vremea aia, altele ma amuza, altele sunt naive, altele imi demonstreaza ce “serioasa” eram.
Fiecare avem o istorie personala literara formata din cartile importante intr-o anumita perioada. Multe dintre ele sunt uitate sub alte teancuri de carti, pe unele le-am reciti, pe altele nu. parca-parca as reciti mai mult cartile copilariei decat pe cele ale adolescentei.
Mi-e dor de-un Ciresarii de nu se poate.
Scris de: criz


4 Responses to Biblioteca de acasa
Pinocchio
December 27th, 2010 at 2:36 pm
Sînt mulți care nu înțeleg, dar tare’i bine să ai așa o bibliotecă. Cînd eram copil, urcam în podul bunicilor și găseam acolo exact cărțile despre care povestești aici.
criz
December 27th, 2010 at 6:16 pm
Ar trebui facuta la un moment dat istoria bibliotecilor de familie. Nu coincide cu istoria literaturii ci cu o istorie personala. Ce se adauga, ce se pierde, ce e comun pentru anumite categorii sociale, ce si cand s-a cumparat, ce si cum a disparut. Si cand ma gandesc ca strabunicul meu avea o biblioteca imensa, plina de raritati, pe care a ars-o cand au venit comunistii.
dragos c
January 1st, 2011 at 5:27 pm
io am curatat bilbioteca alor mei de ciurucuri comuniste ca sa fac loc cartilor mele “capitaliste”. astfel incat in preznet, bilbioteca mea este aici.
la bucuresti, unde m-am mutat am doare cateva zeci de carti, care tot fac naveta bucuresti-constanta.
surprinzator este ca n-am absolut nici un chef sa mut aceasta biblioteca la bucuresti…
criz
January 2nd, 2011 at 9:40 am
Cred ca se leaga si de statutul nostru de nomazi care se muta des. “La ai mei” e punctul fix unde cartile sunt in siguranta. si eu ma gandesc ca nu stiu daca as muta toate cartile in bucuresti, presupunand ca as avea unde.